Creierul unui prost digeră filosofia în nebunie, știința în superstiție și arta în pedanterie. De aici învățământul universitar.
(A fool's brain digests philosophy into folly, science into superstition, and art into pedantry. Hence University education.)
George Bernard Shaw oferă o critică ascuțită mascată în inteligență, abordând nu doar conținutul predat la universități, ci și modul în care cunoștințele sunt procesate și interiorizate. Citatul sugerează că cunoștințele, fie că este vorba de filozofie, știință sau artă, sunt neutre până când sunt filtrate prin capacitatea intelectuală și mentalitatea cuiva. Un „prost” interpretează greșit și răsucește aceste discipline: filozofia devine nebunie — gândire goală sau prostească, știința este redusă la superstiție — credințe fără fundament empiric, iar arta se blochează în pedanterie — prea preocupată de detalii triviale sau dogme.
Această reflecție ne invită să ne întrebăm cum educația modelează înțelegerea și nu doar ceea ce este predat. Pur și simplu să mergi la universitate sau să acumulezi cunoștințe nu garantează înțelepciunea sau iluminarea. Gândirea critică, deschiderea la minte și capacitatea de a sintetiza și contextualiza informațiile sunt cruciale. Shaw pare să avertizeze împotriva învățării prin memorie sau a consumului superficial de cunoștințe, care poate duce la credințe distorsionate mai degrabă decât la iluminare.
În sens mai larg, acest citat rămâne profund relevant astăzi, acolo unde supraîncărcarea de informații poate fi ușor interpretată sau utilizată greșit. Ea provoacă educatorii și cursanții deopotrivă să aspire dincolo de cunoștințele la nivel de suprafață și să cultive o minte discernătoare. Numai atunci educația poate împuternici cu adevărat indivizii și societățile, mai degrabă decât să producă doar papagali de informații lipsite de adevărată înțelegere.