Dacă m -am îndreptat către cărți, a fost pentru că erau singurul sanctuar pe care îl știam, unul de care aveam nevoie pentru a supraviețui, pentru a proteja un aspect al meu care era acum într -o retragere constantă.
(If I turned towards books, it was because they were the only sanctuary I knew, one I needed in order to survive, to protect some aspect of myself that was now in constant retreat.)
În „Reading Lolita în Teheran”, Azar Nafisi reflectă asupra rolului profund pe care cărțile l -au jucat în viața ei, în special în perioadele provocatoare. Ea descrie legătura ei cu literatura de refugiu, un loc în care ar putea scăpa de realitatea opresivă din jurul ei. Nafisi subliniază că cărțile i -au oferit un mijloc de a -și păstra identitatea și sentimentul de sine, mai ales atunci când lumea externă s -a simțit amenințătoare și ostilă.
Acest citat evidențiază semnificația literaturii ca sanctuar pentru Nafisi, portretizându -l ca un instrument esențial pentru supraviețuire. Într-o societate în care libertățile personale sunt adesea suprimate, dragostea ei pentru lectură devine un act de rebeliune și autoprotecție. Revenind la cărți, ea găsește mângâiere și forță, reafirmând puterea transformatoare a literaturii în fața adversității.