Amos a deținut o perspectivă unică asupra optimismului și pesimismului. El s -a considerat un optimist nu din speranță oarbă, ci pentru că a considerat că negativitatea este neproductivă. Potrivit lui Amos, gândirea unui pesimist a dus la suferință inutilă, întrucât s -ar experimenta anxietate cu privire la nenorocirile potențiale, doar pentru a simți aceeași suferință atunci când aceste temeri s -au materializat.
filozofia sa subliniază ideea că îngrijorarea pentru rezultatele negative nu le împiedică și nu doar amplifică povara emoțională. Prin îmbrățișarea optimismului, Amos și -a propus să reducă la minimum efectul emoțional asociat cu anticiparea evenimentelor proaste, subliniind importanța unei perspective pozitive în confruntarea incertitudinilor vieții.