... pentru că iubirea poate veni, dacă crezi în ea și te comporti ca și cum ar exista. Acesta a fost și cazul, cu liberul arbitru; Cu poate, un fel de orice fel; Și dragostea a fost un fel de credință, nu -i așa?
(...because love can come, if you believe in it and behave as if it exists. That was the case, too, with free will; with perhaps, fath of any sort; and love was a sort of faith, was it not?)
în „Atitudinea potrivită față de ploaie”, Alexander McCall Smith explorează temele iubirii și credinței, sugerând că credința joacă un rol crucial în experimentarea acestor concepte. El consideră că iubirea se poate manifesta în viața noastră dacă o abordăm cu o mentalitate care își recunoaște existența potențială. Această noțiune reflectă ideea de liber arbitru și credință, unde atitudinile și comportamentele noastre ne modelează realitățile.
McCall Smith atrage o paralelă între dragoste și credință, sugerând că împărtășesc o fundație înrădăcinată în credință. Acționând ca și cum dragostea ar fi prezentă, indivizii se deschid la posibilitatea apariției sale în viața lor, subliniind importanța mentalității în încurajarea conexiunilor semnificative.