Dar, a spus el, dar cum naiba este un om care ajută să facă un lucru ca o bombă atomică? Și cum poți spune că un bărbat a avut o minte bună când nici măcar nu s-a putut deranja să facă nimic atunci când cea mai frumoasă femeie, cea mai frumoasă femeie din lume, propria soție, a murit din lipsă de dragoste și înțelegere ... s-a cutremurat, s-a cutremurat, Uneori mă întreb dacă nu s -a născut mort. Nu am întâlnit niciodată un bărbat care era mai puțin interesat de cei vii. Uneori cred că asta este problema cu lumea: prea mulți oameni în locuri înalte care sunt morți la rece.
(But, he said, but how the hell innocent is a man who helps make a thing like an atomic bomb? And how can you say a man had a good mind when he couldn't even bother to do anything when the best-hearted, most beautiful woman in the world, his own wife, was dying for lack of love and understanding… He shuddered, Sometimes I wonder if he wasn't born dead. I never met a man who was less interested in the living. Sometimes I think that's the trouble with the world: too many people in high places who are stone-cold dead.)
Naratorul exprimă o deziluzie profundă cu privire la un bărbat care a contribuit la construirea bombei atomice, punând la îndoială cum oricine îl poate numi nevinovat. Aceasta reflectă o preocupare mai largă cu privire la responsabilitatea morală, mai ales atunci când cineva nu reușește să ofere dragoste și sprijin propriei soții în timpul suferinței sale. Critica aspră a naratorului sugerează că intelectul unei persoane nu echivalează cu bunătatea sau vitalitatea atunci...