Protagonistul reflectă asupra experienței sale cu anxietatea, recunoscând că funcționează independent de logică sau dovezi. Seamănă cu frica de întuneric, unde liniștea cu privire la absența amenințărilor nu reușește să atenueze frica. Anxietatea poate exista fără nicio justificare sau cauză clară, adesea persoane copleșitoare, indiferent de circumstanțele lor.
Această perspectivă asupra anxietății evidențiază natura sa irațională, subliniind că nu poate fi întotdeauna îmblânzită prin raționament. Greutatea emoțională a anxietății poate fi la fel de complexă și perplexă ca temerile iraționale pe care le adăpostim, ceea ce indică faptul că înțelegerea acestor sentimente necesită mai mult decât o analiză logică.