Chiar și descoperirea științifică pură este un act agresiv, penetrativ. Este nevoie de echipamente mari și schimbă literalmente lumea după aceea. Acceleratoarele de particule cicatrizează pământul și lasă produse secundare radioactive. Astronauții părăsesc gunoiul pe lună. Există întotdeauna o dovadă că oamenii de știință au fost acolo, făcându -și descoperirile. Descoperirea este întotdeauna un viol al lumii naturale. Întotdeauna.
(Even pure scientific discovery is an aggressive, penetrative act. It takes big equipment, and it literally changes the world afterward. Particle accelerators scar the land, and leave radioactive byproducts. Astronauts leave trash on the moon. There is always some proof that scientists were there, making their discoveries. Discovery is always a rape of the natural world. Always.)
În „Jurassic Park” al lui Michael Crichton, se face un argument convingător despre natura agresivă a descoperirii științifice. Autorul sugerează că căutarea cunoștințelor nu necesită doar resurse și tehnologie semnificative, cum ar fi acceleratoarele de particule, dar modifică și mediul în mod profund. Resturile eforturilor științifice, precum deșeurile radioactive și gunoiul lăsat în spațiul exterior, servesc ca dovadă că aceste explorări costă cu un cost pentru lumea naturală.
Această perspectivă încadrează explorarea științifică ca o forță perturbatoare, ceea ce implică faptul că urmărirea descoperirii duce adesea la o formă de degradare a mediului. Crichton folosește imagini puternice pentru a transmite că fiecare avansare sau găsire poartă cu ea o marcă de perturbare, asemănându -l cu un act agresiv împotriva naturii. În cele din urmă, textul solicită reflecție asupra implicațiilor etice ale căutării noastre de cunoaștere și a responsabilităților care vin cu acesta.