Dacă nu ar fi fost pentru „Nightline”, Morrie ar fi murit fără să mă mai vadă vreodată. Nu am avut nicio scuză bună pentru asta, cu excepția celei pe care toată lumea din aceste zile pare să o aibă. Devenisem prea înfășurat în cântecul de sirenă al vieții mele. Eram ocupat.
(Had it not been for "Nightline," Morrie would have died without ever seeing me again. I had no good excuse for this, except the one that everyone these days seems to have. I had become too wrapped up in the siren song of my life. I was busy.)
Mitch Albom reflectă asupra impactului emisiunii de televiziune „Nightline” în reunirea lui cu fostul său profesor, Morrie Schwartz. El recunoaște că, fără această șansă, ar fi ratat ocazia de a -l vedea pe Morrie ultima dată. Albom recunoaște că nu a avut niciun motiv valabil pentru absența sa, subliniind o scuză comună în viața modernă: fiind copleșit de responsabilități personale și distrageri.
Această realizare subliniază cât de ușor pot fi consumați oamenii de propriile lor vieți ocupate, adesea în detrimentul conexiunilor semnificative. Regretul lui Albom servește ca un memento care să -și facă timp pentru a alimenta relațiile este vital, mai ales că este posibil să nu fie întotdeauna acolo atunci când alegem în sfârșit să le acordăm prioritate.