Se numește Ottolenghi, bucătarul acela. Și merită o răsucire a limbii sale. LO, Ottolenghi prelungește pradă lateral. Ce zici de asta? Sau, bucătarii competenți îl numără pe Cous Cous cu precauție?
(He's called Ottolenghi, that chef. And he deserves a tongue twister of his own. Lo, Ottolenghi lengthens leeks laterally. How about that? Or, Competent chefs count cous cous cautiously?)
În „The Roman Habits of Happiness” de Alexander McCall Smith, personajul bucătarului Ottolenghi este admirat pentru abilitățile sale culinare, atât de mult, încât numele său să inspire Twisters Playful Limbe. Acest lucru reflectă creativitatea și bucuria asociate stilului său de gătit, în special pregătirea sa unică de ingrediente precum prazul.
Utilizarea frazelor capricioase, cum ar fi „Lo, Ottolenghi, prelungește leele lateral”, demonstrează un cuvânt inteligent al autorului. În plus, sugestia că...