A văzut o poză în mintea lui de o teribilă îngrămădită a morților. A venit din contemplarea sa a Bisericii, dar avea propria sa claritate: rândul pe rând, pământul prăjit adânc s -a aruncat pentru a le ține, în timp ce eforturile celor vii, cu toate lucrările și războaiele și clădirile mari, nu erau mai mult decât ritmul unei aripi împotriva greutății timpului.
(He saw a picture in his mind of a terrible piling up of the dead. It came from his contemplation of the church, but it had its own clarity: the row on row, the deep rotting earth hollowed out to hold them, while the efforts of the living, with all their works and wars and great buildings, were no more than the beat of a wing against the weight of time.)
Citatul reflectă o observație profundă despre mortalitate și trecerea timpului, ilustrând contrastul dintre viață și soarta finală a tuturor ființelor vii. Imaginile corpurilor stivuite de sub pământ evocă o realizare accentuată a inevitabilității morții. Această contemplație suprafera ca protagonistul consideră Biserica, un simbol al eforturilor și spiritualității umane, cu toate acestea, sentimentul copleșitor al pierderii și degradării este în contrast puternic cu aceste aspirații.
Mai mult, mențiunea „eforturilor celor vii” sugerează...