Proprii săi oameni, cei care ar ataca dimineața, îngenunchează pe pământ, fețe ascunse în spatele unei mâini, într -un tunel agonizant al lor, un întuneric în care nu a existat timp, dar unde au încercat să privească la moarte.
(His own men, those who would attack in the morning, knelt on the earth, faces hidden behind one hand, in an agonizing tunnel of their own, a darkness where there was no time but where they tried to look on death.)
În cartea „Birdsong” de Sebastian Faulks, există o reprezentare înflăcărată a soldaților care se pregătesc pentru luptă. Îngenunchează într -o stare sombră, copleșită de greutatea luptei lor iminente. Fețele lor sunt întunecate, simbolizând tulburările emoționale cu care se confruntă în timp ce se confruntă cu realitatea morții care se apropie. Acest moment încapsulează frica și disperarea pe care o experimentează acești bărbați în timp ce se apropie de haosul războiului.
Imaginile unui „tunel propriu” sugerează un sentiment împărtășit de izolare între soldați, în timp ce ei se prind cu gândurile și sentimentele lor despre mortalitate. Întunericul pe care îl experimentează reflectă incertitudinea și teama asociată conflictului în care urmează să se angajeze. Faulks transmite efectiv luptele interioare ale acestor bărbați, subliniind impactul profund pe care războiul îl are asupra psihicului lor.