Cred că a murit așa intenționat. Cred că nu și-a dorit momente înfricoșătoare, nimeni care să fie martor la ultima lui suflare și să fie bântuit de ea, așa cum fusese bântuit de telegrama de anunț de moarte a mamei sale sau de cadavrul tatălui său din morga orașului.
(I believe he died this way on purpose. I believe he wanted no chilling moments, no one to witness his last breath and be haunted by it, the way he had been haunted by his mother's death-notice telegram or by his father's corpse in the city morgue.)
autorul reflectă asupra impactului profund al morții asupra emoțiilor umane, în special prin obiectivul experiențelor personajului principal. Credința că a ales să moară singur este subliniată de dorința de a -i proteja pe ceilalți de amintirile bântuitoare care însoțesc martorul morții. Această alegere evidențiază o înțelegere profundă a durerii și a traumelor personale, întrucât el însuși s -a luptat cu moartea mamei sale și cu imaginea corpului fără viață al tatălui său.
Această narațiune sugerează că unii indivizi preferă singurătatea în momentele lor finale pentru a -și proteja pe cei dragi de durerea de a -i urmări să se estompeze. Decizia personajului subliniază complexitatea confruntării mortalității și a modului în care traumele din trecut pot modela abordarea cuiva. În cele din urmă, ilustrează o dorință înflăcărată de pace, atât pentru sine, cât și pentru cei pe care îi lasă în urmă.