A trecut o săptămână de când Ami a murit și în această dimineață m -am trezit brusc cu câteva ore înainte de zori, într -adevăr aceeași oră ca când mama mea a murit. Nu a fost un vis care m -a trezit, ci un gând. Și cu acest gând pot să jur că am auzit vocea lui Ami. Dar nu mă înspăimântă. Sunt vesel. Vesel cu realizarea. Căci nu pot să nu mă gândesc la ce sunt o persoană norocoasă. Imaginează -ți că în toate eonii timpului, în toate universurile posibile despre care vorbește Dara, despre toate stelele din ceruri, ami și cu mine ne -am reunit pentru o scurtă și strălucitoare a timpului. Mă opresc. Cred că
(It has been a week since Ami died and this morning I woke suddenly hours before dawn, indeed the same hour as when my mother died. It was not a dream that woke me, but a thought. And with that thought I could swear I heard Ami's voice. But I am not frightened. I am joyous. Joyous with realization. For I cannot help but think what a lucky person I am. Imagine that in all the eons of time, in all the possible universes of which Dara speaks, of all the stars in the heavens, Ami and I came together for one brief and shining sliver of time. I stop. I think)
O săptămână a trecut de la moartea lui Ami, iar naratorul reflectă asupra trezirii devreme, coincidând cu momentul trecerii mamei lor. Această trezire nu este un vis, ci un gând care aduce un sentiment de a auzi vocea lui Ami. Mai degrabă decât frică, naratorul simte bucurie și recunoștință pentru legătura pe care au împărtășit -o. Acest moment de realizare aprofundează aprecierea pentru timpul petrecut împreună.
În contemplarea vastității timpului și a multitudinii de universuri, naratorul recunoaște raritatea și frumusețea legăturii lor cu Ami. Se simt norocoși că au experimentat o astfel de legătură specială, subliniind semnificația momentelor lor comune în marea tapiserie a existenței. Această perspectivă asupra pierderii evidențiază impactul durabil al iubirii și al relațiilor, oferind confort în fața durerii.