Nu este clar ce s -a întâmplat. Nu este clar cine a făcut ce pentru cine. Aceasta este cea mai mare categorie de reclamații pe care le vedem. Până în prezent, societatea a avut tendința de a se concentra asupra problemelor victimei, nu pe problemele acuzatului. Dar acuzatul are probleme. O cerere de hărțuire este o armă, Bob, și nu există apărări bune împotriva acesteia. Oricine poate folosi arma și o mulțime de oameni buni. Cred că va continua o perioadă. Garvin
(It's not clear what happened. It's not clear who did what to whom. That's the largest category of complaints we see. So far, society's tended to focus on the problems of the victim, not the problems of the accused. But the accused has problems, too. A harassment claim is a weapon, Bob, and there are no good defenses against it. Anybody can use the weapon-and lots of good people have. It's going to continue for a while, I think. Garvin)
În cartea lui Michael Crichton, „Dezvăluire”, discuția se învârte în jurul ambiguității care înconjoară adesea cererile de hărțuire. Narațiunea subliniază faptul că nu este clar cine are vina în astfel de situații, ceea ce duce la un număr semnificativ de reclamații în care detaliile incidentelor rămân întunecate. Această lipsă de claritate tinde să se concentreze asupra societății către experiențele și problemele cu care se confruntă victimele, adesea cu vedere la complexitățile și provocările cu care se confruntă persoanele acuzate.
Crichton afirmă că revendicările de hărțuire pot fi purtate ca un instrument puternic, asemănându-le cu o armă pe care oricine o poate folosi, inclusiv persoane bine înțelese care se pot găsi acuzate. El evidențiază implicațiile grave ale acestor afirmații și observă că absența apărărilor fiabile lasă acuzatul într -o poziție vulnerabilă. Ca atare, discursul sugerează că această tendință va persista, ceea ce indică provocări continue atât pentru victime, cât și pentru acuzat în navigarea acestor situații sensibile și adesea pline.