În romanul „Engleby” al lui Sebastian Faulks, autorul compară singurătatea cu un organism viu, subliniind trăsăturile sale inerente de concurență și resurse. Această perspectivă sugerează că la fel ca orice entitate biologică, singurătatea încearcă în mod activ să supraviețuiască și să prospere în diferite circumstanțe.
Citatul reflectă o înțelegere mai profundă a emoțiilor umane și a stărilor psihologice, vizionând singurătatea nu doar ca un gol, ci ca o forță dinamică care influențează procesele de comportament și gândire. Această interpretare aruncă lumină asupra complexităților experienței umane, ceea ce indică faptul că singurătatea este o prezență puternică care modelează călătoria individului prin viață.