c. S. Lewis observă că mulți oameni se luptă să -și dorească cerul, adesea pentru că accentul lor este în primul rând pe experiențele pământești, mai degrabă decât pe cele spirituale. Acest accent provine din modul în care educația și societatea ne modelează gândurile, îndreptându -le către aspecte tangibile ale vieții, mai degrabă decât spre viața de apoi. Drept urmare, dorința unei existențe cerești este adesea trecută cu vederea sau nerecunoscută.
Mai mult, Lewis evidențiază faptul că singura dată când oamenii pot exprima o dorință de cer este atunci când se asociază cu reîntâlnirea cu cei dragi decedați. Acest lucru sugerează că atașamentele noastre față de relații pot fi cea mai puternică legătură pe care o avem cu conceptul de cer, consolidând ideea că o înțelegere mai profundă a cerului necesită o schimbare în perspectivă departe de prioritățile lumești.