Știința a spus întotdeauna că este posibil să nu știe totul acum, dar va ști, în cele din urmă. Dar acum vedem că nu este adevărat. Este o lăudare inactivă. La fel de nechibzuit și la fel de greșit, ca copilul care sare dintr -o clădire, deoarece crede că poate zbura.
(Science has always said that it may not know everything now but it will know, eventually. But now we see that isn't true. It is an idle boast. As foolish, and as misguided, as the child who jumps off a building because he believes he can fly.)
În „Jurassic Park”, Michael Crichton exprimă ideea că știința, deși evoluează constant, nu deține toate cunoștințele, contrar afirmațiilor sale optimiste. Linia reflectă un hubris în creștere în urmărirea științifică, ceea ce sugerează că a crede în eventuala achiziție a tuturor cunoștințelor poate duce la consecințe periculoase.
Crichton compară această credință oarbă în știință cu credința nechibzuită a unui copil în capacitatea lor de a sfida legile naturii, ilustrând nebunia inerentă unei astfel de confidențe excesive. Această metaforă servește ca o amintire de precauție că urmărirea cunoștințelor ar trebui să fie temperată cu smerenie și o conștientizare a limitelor sale.