În acest pasaj, protagonistul necesită un moment pentru a aprecia frumusețea unei nopți întunecate, apucându -se de sentimentele ei de pierdere și dor. Inima ei este grea cu amintirile bucuriilor pierdute, simbolizată de Phoebes, în timp ce se confruntă cu realitatea propriilor dorințe neterminate, în special în ceea ce privește maternitatea. Luna plină servește ca o amintire bântuitoare a ceea ce nu va fi niciodată, aruncând o umbră peste reflecțiile...