În cartea „Prieteni, iubitori, ciocolată” de Alexander McCall Smith, protagonistul experimentează un sentiment copleșitor de teamă care este atât brusc, cât și profund. Această groază existențială provine din realizarea ei despre golul care îi înconjoară viața, simbolizată de casa ei alb curată, plină de decor steril, inclusiv covoare albe și mobilier.
Un aspect crucial al groazei sale este absența cărților în spațiul ei de locuit, care reprezintă o lipsă de profunzime intelectuală și emoțională. Fără prezența literaturii, ea simte o deconectare de la bogăția experienței și cunoștințelor, subliniind importanța implicării personale cu idei și povești în definirea identității și existenței cuiva.