Liniaritatea dreaptă, pe care am ajuns să o asumăm în orice, de la fizică la ficțiune, pur și simplu nu există. Linearitatea este un mod artificial de vizualizare a lumii. Viața reală nu este o serie de evenimente interconectate care au loc una după alta, precum margele strânse pe un colier. Viața este de fapt o serie de întâlniri în care un eveniment îi poate schimba pe cele care urmează într -un mod complet imprevizibil, chiar devastator. Acesta este un adevăr profund despre structura universului nostru. Dar, din anumite motive, insistăm să ne comportăm ca și cum nu ar fi adevărat.
(Straight linearity, which we have come to take for granted in everything from physics to fiction, simply does not exist. Linearity is an artificial way of viewing the world. Real life isn't a series of interconnected events occurring one after another like beads strung on a necklace. Life is actually a series of encounters in which one event may change those that follow in a wholly unpredictable, even devastating way. That's a deep truth about the structure of our universe. But, for some reason, we insist behaving as if it were not true.)
Conceptul de liniaritate dreaptă este adesea presupus a fi un aspect fundamental al realității, influențând diverse domenii precum fizica și povestirea. Cu toate acestea, această părere este construită artificial și nu reflectă complexitatea vieții reale. În loc să vedeți evenimentele ca o secvență simplă, viața este descrisă mai exact ca o serie de întâlniri în care un eveniment poate modifica imprevizibil cursul evenimentelor ulterioare.
Această înțelegere dezvăluie un adevăr profund despre structura universului. În ciuda naturii haotice a vieții, avem tendința de a ne agăța de o credință în progresia liniară, cu vedere la imprevizibilitatea și interconectarea evenimentelor. Această mentalitate, așa cum sugerează Michael Crichton în „Jurassic Park”, poate duce la consecințe semnificative, subliniind nevoia de a recunoaște rețeaua complexă de interacțiuni care ne definesc experiențele.