S -au întâmplat anii optzeci. Anii nouăzeci s -au întâmplat. Moartea și boala și se îngrașă și se întâmplă chel. Am tranzacționat multe vise pentru un salariu mai mare și niciodată nu mi -am dat seama că o fac. Totuși, aici a vorbit Morrie cu minunea anilor noștri de facultate, de parcă aș fi fost pur și simplu într -o vacanță lungă. Ai găsit pe cineva cu care să -ți împărtășești inima? a întrebat el. Dai comunității tale? Ești în pace cu tine însuți? Încerci să fii cât se poate de uman? M -am ghemuit, dorind să arăt că mă prinsez profund cu astfel de întrebări. Ce mi s -a întâmplat? Mi -am promis odată
(The eighties happened. The nineties happened. Death and sickness and getting fat and going bald happened. I traded lots of dreams for a bigger paycheck, and I never even realized I was doing it. Yet here was Morrie talking with the wonder of our college years, as if I'd simply been on a long vacation. Have you found someone to share your heart with? he asked. Are you giving to your community? Are you at peace with yourself? Are you trying to be as human as you can be? I squirmed, wanting to show I had been grappling deeply with such questions. What happened to me? I once promised myself)
Pasajul se reflectă asupra trecerii timpului și a schimbărilor pe care le aduce viața, inclusiv îmbătrânirea, boala și sacrificiile obținute pentru un venit mai mare. Naratorul își dă seama, oarecum regretabil, că aceste compromisuri au dus la o pierdere de vise și la împlinirea personală. În timp ce discută cu Morrie, naratorului i se reamintește aspectele importante ale vieții pe care le -ar fi putut neglija.
Întrebările lui Morrie despre dragoste, implicarea comunității și pacea personală provoacă un sentiment de disconfort la narator. El reflectă asupra propriei sale călătorii și se întreabă cum s -a îndepărtat de promisiunile sale anterioare de a îmbrățișa activități semnificative. Această confruntare cu valorile sale îl obligă să reconsidere ceea ce contează cu adevărat în viață dincolo de succesul material.