Scripturile Noului Testament sunt pline de referiri la răutatea diavolului, dar în general le trecem cu vederea. Cred că acest lucru se datorează faptului că ideea noastră despre mântuire este că Hristos a murit pe cruce pentru a plăti Tatălui Său datoria pentru păcatele noastre.
(The New Testament Scriptures are full of references to the malice of the devil, but we generally overlook them. I think this is because our idea of salvation is that Christ died on the cross to pay His Father the debt for our sins.)
Acest citat subliniază importanța recunoașterii influenței continue a diavolului, așa cum este descrisă în Noul Testament. Ne provoacă să vedem mântuirea nu doar ca un act tranzacțional al morții lui Hristos, ci ca parte a unei bătălii spirituale mai ample care implică atât forțe divine, cât și forțe răuvoitoare. Înțelegerea rolului diavolului ne îmbogățește înțelegerea învățăturilor biblice și evidențiază importanța vigilenței spirituale. Adesea, credințele tradiționale despre mântuire se concentrează îndeaproape pe jertfa lui Hristos, potențial simplificând prea mult realitatea complexă a războiului spiritual. Îmbrățișarea acestei perspective mai largi poate aprofunda credința și poate încuraja credincioșii să rămână conștienți de prezența persistentă a răului, favorizând o abordare mai cuprinzătoare a creșterii și protecției spirituale.