Citatul subliniază că rolul Duhului Sfânt nu este acela de a obține sfințenia ca o condiție prealabilă pentru iertare. În schimb, Duhul ne direcționează către Crucea, ceea ce simbolizează sursa de iertare pentru cei care nu sunt sfinți. Această schimbare în concentrare ilustrează faptul că iertarea este disponibilă tuturor, indiferent de starea lor.
Odată ce indivizii găsesc această iertare la cruce, ei sunt apoi împuterniciți să urmărească o viață de sfințenie. Acest proces evidențiază aspectul relațional al harului, în care transformarea și urmărirea unei vieți drepte provin din înțelegerea și primirea milosteniei divine, mai degrabă decât să se străduiască pentru ea doar prin eforturi personale.