Opera științei nu are nimic de -a face cu consensul. Consensul este afacerea politicii. Dimpotrivă, știința necesită un singur investigator care se întâmplă să aibă dreptate, ceea ce înseamnă că el sau ea are rezultate care sunt verificabile prin referire la lumea reală. În știință, consensul este irelevant. Ceea ce este relevant sunt rezultatele reproductibile. Cei mai mari oameni de știință din istorie sunt mari tocmai pentru că s -au rupt cu consensul.
(the work of science has nothing whatever to do with consensus. Consensus is the business of politics. Science, on the contrary, requires only one investigator who happens to be right, which means that he or she has results that are verifiable by reference to the real world. In science, consensus is irrelevant. What is relevant is reproducible results. The greatest scientists in history are great precisely because they broke with the consensus.)
În „Starea fricii”, Michael Crichton subliniază că știința este fundamental diferită de politică în dependența de consens. El susține că adevărul științific nu este determinat de opinia majorității, ci de probele furnizate prin investigații riguroase. Un singur om de știință poate face o descoperire semnificativă dacă rezultatele lor sunt replicabile și fundamentate în realitate, indiferent dacă se aliniază cu opiniile predominante ale colegilor lor.
Crichton subliniază că progresele istorice în știință provin adesea de la cei care contestă credințele existente. Cei mai notabili oameni de știință și -au pus amprenta nu prin a se conforma consensului, ci prin prezentarea unor rezultate verificabile care le diferențiază munca. Astfel, el consideră că reproductibilitatea, nu este un acord, este piatra de temelie a adevăratei progrese științifice.