Au văzut scoțienii care ieșeau din cremele lor, ca și femeile care râvneau în fustele lor, murind în ondulări pe solul-maro gălbuie. Au văzut benzile constante ale Hampshire, de parcă s-ar fi pornit de bună voie într-un dans cu mișcare lentă din care s-au mulțumit să nu se întoarcă. Au văzut bărbați din fiecare colț mergând, neputincioși, într -o furtună îngrozitoare.
(They saw the Scots coming up out of their burrows like raving women in their skirts, dying in ripples across the yellowish-brown soil. They saw the steady tread of the Hampshire's as though they had willingly embarked on a slow-motion dance from which they were content not to return. They saw men from every corner walking, powerless, into an engulfing storm.)
În această imagine vie din „Birdsong”, scoțienii ies din ascunzători, frenetice și haotice, asemănătoare cu o furtună aprigă în timp ce traversează peisajul steril. Mișcările lor sunt descrise ca fiind sălbatice, subliniind intensitatea situației lor și lupta disperată a soldaților prinși în condiții turbulente.
În schimb, soldații din Hampshire sunt înfățișați ca având în vedere cu un calm demisionat. Se mișcă ca și cum s -ar fi angajat într -un dans lent, reflectând un sentiment de acceptare a soartei lor în mijlocul haosului care îi înconjoară. Împreună, aceste descrieri ilustrează emoțiile clare ale războiului, surprinzând atât panica, cât și stoicismul în fața inevitabilului pericol.