Personajul reflectă asupra furiei ei adânci, recunoscând că provine din interiorul ei, mai degrabă decât să fie îndreptată către ceilalți, inclusiv un copil. Această furie este în detrimentul relațiilor ei, ceea ce sugerează că îi împiedică capacitatea de a arăta compasiune. Ea recunoaște că a trăi cu această furie nu este durabil și exprimă dorința de a o depăși, chiar având în vedere căutând ajutorul pentru a merge mai departe.
În timp ce se confruntă cu amintiri dureroase, ea ajunge la o realizare importantă: în timp ce nu poate schimba trecutul sau nu poate anula răul pe care l -a experimentat, ea are puterea de a -și ușura impactul asupra vieții sale. Învățând să -și accepte trecutul, speră să găsească o modalitate de a înmuia durerea și de a vindeca, îmbunătățind astfel relațiile ei prezente și viitoare.