Aceasta a fost loialitatea unui fel care a fost rară într-o epocă de auto-îngăduință. Era o virtute de modă veche de tipul pe care colegii ei filosofici l-au extras, dar nu s-au putut potrivi niciodată.
(This was loyalty of a sort which was rare in an age of self-indulgence. It was an old-fashioned virtue of the type which her philosophical colleagues extolled but could never themselves match.)
Textul discută o formă de loialitate care iese în evidență într-o perioadă caracterizată de un comportament centrat pe sine. Acesta reflectă o calitate admirabilă care pare din ce în ce mai rară, în special în societatea contemporană, unde mulțumirea imediată are adesea prioritate asupra valorilor mai profunde. Această loialitate nu este doar un concept discutat de filozofi; Este o virtute pe care ei nu reușesc să o întruchipeze în propriile lor vieți.
În esență, pasajul evidențiază contrastul dintre principiile teoretice și aplicarea lor practică. În timp ce discuțiile filozofice pot extinde virtuți precum loialitatea, adevărata provocare constă în a trăi autentic aceste virtuți. Acest lucru creează o deconectare între idealurile gândirii filozofice și realitatea comportamentului uman, subliniind importanța practicării a ceea ce predică.