Deci Unlucky Worm Olly este o piesă de teatru la Radio 4. Și eu ce sunt? - Tu, Hugo, mă sărută pe lobul urechii, este un film francez murdar, cu buget redus, pe care se întâmplă să dai peste noapte la televizor. Știi că vei regreta dimineața, dar îl urmărești oricum. Jos, în curte, cineva fluieră un cântec uitat.
(So Unlucky Worm Olly is a radio play on Radio 4. And what am I? - You, Hugo, she kisses me on the earlobe, is a dirty low-budget French film that you happen to come across on TV at night. You know you'll regret it in the morning, but you watch it anyway. Down in the yard someone is whistling a forgotten song.)
„Unglückswurm Olly” este o piesă audio difuzată pe Radio 4. Într-un schimb jucăuș, un personaj îl descrie pe altul drept „un film francez ieftin, cu buget redus”, pe care cineva îl vizionează fără să vrea noaptea târziu, recunoscând că poate duce la regret dimineața, totuși simțindu-se nevoit să privească. Această metaforă evidențiază atracția unor experiențe aparent banale care evocă un amestec de nostalgie și conștientizare de sine.
Acest fragment este extras din romanul lui David Mitchell, „Ceasurile din oase”, care prezintă amestecul său caracteristic de umor și emoție. Menționarea unui cântec uitat care este fluierat mai jos adaugă o scenă auditivă bogată, sugerând o legătură subiacentă cu memoria și trecerea timpului care pătrunde în narațiune, subliniind modul în care momentele de zi cu zi pot rezona profund cu experiențele noastre.