Când alții scriu despre oameni care trăiesc la margine, care își contestă viața confortabilă și mi s-a întâmplat-de obicei o fac într-un mod care să permită cititorului o cale de ieșire. Ați putea face generozitate în patologie, angajament în obsesie. Asta este totul în repertoriul cuiva care dorește să -l pună pe cititor în largul său, mai degrabă decât să transmită adevărul într -o manieră convingătoare.
(When others write about people who live on the edge, who challenge their comfortable lives-and it has happened to me-they usually do it in a way that allows a reader a way out. You could render generosity into pathology, commitment into obsession. That's all in the repertory of someone who wants to put the reader at ease rather than conveying the truth in a compelling manner.)
În cartea sa, „Munți dincolo de munți”, Tracy Kidder discută despre modul în care narațiunile despre indivizii care își asumă riscuri semnificative adesea ușurează disconfortul cititorului încadrând aceste vieți într -un mod care pare mai gestionabil sau mai acceptabil. Atunci când oamenii explorează alegerile celor care contestă normele societății, poate fi tentant să -și răsucească acțiunile în termeni care să -și reducă vitejia sau angajamentul, ceea ce le face ca simple...