De ce crezi că poeții vorbesc despre inimi? M -a întrebat brusc. - Când discută daune emoționale? Țesutul inimilor este dur ca pantof. Ai coase vreodată o inimă? ”Am clătinat din cap. - Nu, dar am urmărit. Știu ce vrei să spui. Pereții unei inimi sunt groase și puternice, iar chirurgii folosesc ace grele. Este nevoie de o putere bună, dar se reunește perfect. La fel de mult ca orice este ca legarea unei cărți
(Why do you suppose the poets talk about hearts?' he asked me suddenly. 'When they discuss emotional damage? The tissue of hearts is tough as a shoe. Did you ever sew up a heart?'I shook my head. 'No, but I've watched. I know what you mean.' The walls of a heart are thick and strong, and the surgeons use heavy needles. It takes a good bit of strength, but it pulls together neatly. As much as anything it's like binding a book)
Conversația atinge dualitatea inimii atât ca un organ fizic, cât și ca simbol al emoției. Vorbitorul se întreabă de ce poeții subliniază inima atunci când explorează teme de durere emoțională, ceea ce sugerează că inima este rezistentă, asemănătoare cu duritatea pielii. În ciuda puterii sale, poate fi deteriorată metaforic în moduri pe care poezia încearcă adesea să le exprime, ilustrând complexitatea experiențelor umane cu dragoste și pierdere.
Comparația reparației unei inimi la legarea unei cărți evidențiază munca atentă necesară pentru a repara rănile emoționale. Acesta indică faptul că, la fel ca paginile unei cărți, inimile se pot reuni după ce au fost sfâșiate, sugerând potențialul vindecării. Această metaforă recunoaște puterea necesară pentru a confrunta daune emoționale, în timp ce apreciază și arta implicată în redefinirea narațiunii cuiva după dureri de inimă.