Harold Urey a fost un chimist fizic american proeminent cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul chimiei și fizicii nucleare. Născut în 1893, Urey a devenit o figură notabilă în cercurile științifice, în special în timpul lucrărilor sale despre izotopi. El a primit premiul Nobel pentru chimie în 1934 pentru descoperirea sa de hidrogen greu sau deuteriu, care a avut implicații de anvergură în diverse domenii științifice, inclusiv fuziunea nucleară și chimie.
Urey a jucat un rol crucial în proiectul Manhattan în timpul celui de -al Doilea Război Mondial, unde a continuat cercetările asupra proceselor de separare a izotopului care au fost vitale pentru producerea de bombe atomice. Munca sa a pus bazele progreselor semnificative în știința și energia nucleară. De -a lungul carierei sale, Urey a fost, de asemenea, un avocat vocal pentru utilizarea responsabilă a energiei nucleare și a fost preocupat de implicațiile armelor nucleare asupra societății.
După război, Urey a continuat să influențeze știința și educația, contribuind la diverse comitete științifice naționale și internaționale. El a ocupat funcții la instituții de prestigiu, inclusiv la Universitatea din California, Berkeley și la Universitatea din Chicago. Moștenirea lui Urey rezistă, nu numai prin descoperirile sale științifice, ci și prin angajamentul său față de responsabilitățile etice ale oamenilor de știință din societate.