Ismail Zaki Lamah, Iubirea religiei pe măsură ce adorați poezia pură Rugându -se ca Sadiq, post la vârsta de șapte ani Nu oprește percepția lui Dumnezeu într -o formă mare, nu limitele măreției sale Profesorul întreabă până când profesorul îl îngustează și îi poruncește să predea și să se supună
(Ismail Zaki Lamah, the love of religion as you adore pure poetry Praying like Sadiq, fasting at the age of seven It does not stop the perception of God in a great form, not limits to its greatness The teacher asks until the teacher narrows him and orders him to hand over and obey)
Ismail Zaki Lamah întruchipează o devotament profund față de religia care este asemănătoare cu o pasiune pentru poezia pură. Practicile sale reflectă o abordare profundă și spirituală a credinței, demonstrând un angajament care include rugăciunea precum Sadiq și postul de la o vârstă fragedă, în special la șapte. Această dedicație evidențiază o percepție sinceră a lui Dumnezeu care transcende simpla rutină.
În ciuda constrângerilor impuse de învățătorul său, care îl presează să se conformeze și să depună, legătura lui Lamah cu divinul rămâne neîncetată. Această tensiune între dorința spirituală și autoritatea externă este centrală pentru narațiunea din opera lui Naguib Mahfouz „Qashtamar”, explorând complexitatea credinței și libertatea personală.