Un scop al vieții umane, indiferent de cine o controlează, este să iubești pe cine este în preajmă să fie iubit.
(A purpose of human life, no matter who is controlling it, is to love whoever is around to be loved.)
Esența existenței umane, așa cum este articulată în „Sirenele Titanului” de Kurt Vonnegut, se concentrează pe importanța iubirii. Indiferent de forțele externe care ne pot modela viața, actul de a -i iubi pe cei din jurul nostru este un scop fundamental. Această perspectivă evidențiază dragostea ca o nevoie universală și o componentă vitală a relațiilor umane.