Și nu -mi spune că Dumnezeu lucrează în moduri misterioase, a continuat Yossarian, dărâmându -se peste obiecția ei. Nu este nimic atât de misterios în acest sens. Nu lucrează deloc. Se joacă. Sau altfel a uitat totul despre noi. Acesta este genul de Dumnezeu despre care vorbiți oamenii - un bumpkin de țară, un hayseed stângace, năprasnic, fără creier, conceput.
(And don't tell me God works in mysterious ways, Yossarian continued, hurtling on over her objection. There's nothing so mysterious about it. He's not working at all. He's playing. Or else He's forgotten all about us. That's the kind of God you people talk about - a country bumpkin, a clumsy, bungling, brainless, conceited, uncouth hayseed.)
în „Catch-22”, Yossarian își exprimă nemulțumirea cu noțiunea de plan divin, criticând ideea că Dumnezeu operează în moduri misterioase. El susține că, dacă există un zeu, el este indiferent de suferința umană, fie doar se joacă cu viața oamenilor, fără a ține cont de luptele lor. Acest lucru reflectă un sentiment profund de frustrare și deziluzie cu credințele religioase tradiționale.
Opinia lui Yossarian îl caracterizează pe Dumnezeu ca pe o figură nepăsătoare, respingând credința comună într -o divinitate plină de compasiune. El îl percepe pe Dumnezeu ca fiind incompetent și neinvoltat, asemănându -l cu un rustic nechibzuit, nesofisticat. Această perspectivă subliniază absurditatea și haosul lumii din jurul său, dezvăluind un sentiment profund de furie existențială în mijlocul ororilor războiului.