Încearcă să mă omoare, i -a spus Yossarian calm. Nu încearcă să te omoare, a strigat Clevinger. Atunci de ce se împușcă la mine? Întrebă Yossarian. Ei au împușcat la toată lumea, a răspuns Clevinger. Încearcă să ucidă pe toată lumea. Și ce diferență face asta?
(They're trying to kill me, Yossarian told him calmly.No one's trying to kill you, Clevinger cried.Then why are they shooting at me? Yossarian asked.They're shooting at everyone, Clevinger answered. They're trying to kill everyone.And what difference does that make?)
În romanul lui Joseph Heller „Catch-22”, se desfășoară un dialog pivot între Yossarian și Clevinger, subliniind absurditatea războiului. Yossarian își exprimă frica de a fi vizat, spunându -i lui Clevinger că oamenii încearcă să -l omoare. Clevinger, în schimb, insistă că nimeni nu este în mod specific după Yossarian, ci mai degrabă că toată lumea este în pericol, deoarece gloanțele zboară fără discriminare. Acest schimb dezvăluie natura haotică și irațională a războiului, în care preocupările individuale sunt umbrite de o amenințare colectivă.
Conversația subliniază o temă critică a cărții: simțul omniprezent al neputinței și paranoiei în rândul soldaților. Întrebarea simplă, dar profundă a lui Yossarian, cu privire la distincția dintre a fi vizat în mod specific sau a fi în pericol cu ceilalți subliniază nebunia situației lor. În cele din urmă, absurditatea războiului devine evidentă, întrucât realitatea este că toată lumea este supusă aceluiași mediu periculos, ceea ce duce la confuzie existențială și la o luptă pentru supraviețuire.