Și dacă acești munți ar avea ochi, s -ar trezi să găsească doi străini în gardurile lor, stând în admirație în timp ce un roșu respirator își revarsă tentă pe țărmul Pământului. Acești munți, care au văzut răsărite nespuse, de lungă durată, laudă tunetului, dar stau reverente, tăcute, astfel încât lauda slabă a omului ar trebui să i se acorde atenția lui Dumnezeu.
(And if these mountains had eyes, they would wake to find two strangers in their fences, standing in admiration as a breathing red pours its tinge upon earth's shore. These mountains, which have seen untold sunrises, long to thunder praise but stand reverent, silent so that man's weak praise should be given God's attention.)
În „Prin deșerturi pictate” de Donald Miller, autorul reflectă asupra maiestății naturii, în special a munților și a martorului lor tăcut al frumuseții creației. Imaginile evocă o scenă în care doi străini stau uimiți, înconjurați de nuanțele roșii vibrante ale unui apus de soare. Acest moment de admirație evidențiază legătura profundă dintre umanitate și lumea naturală, subliniind că chiar și cele mai magnifice peisaje sunt umile, alegând să rămână liniștite și...