Atâta timp cât am continuat să mă mișc, durerea mea a ieșit în spatele meu ca părul lung al unui înotător în apă. Știam că greutatea era acolo, dar nu m -a atins. Doar când m -am oprit, s -au plutit în jurul feței, prinzându -mi brațele și gâtul până când am început să mă înec. Așa că pur și simplu nu m -am oprit.
(As long as I kept moving, my grief streamed out behind me like a swimmer's long hair in water. I knew the weight was there but it didn't touch me. Only when I stopped did the slick, dark stuff of it come floating around my face, catching my arms and throat till I began to drown. So I just didn't stop.)
în „The Poisonwood Bible” de la Barbara Kingsolver, naratorul reflectă experiența durerii. În timp ce avansează activ în viață, durerea se simte îndepărtată, ca părul unui înotător care curge în apă. Naratorul își recunoaște prezența, dar se simte neîncărcat de ea, atât timp cât rămân în mișcare.
Cu toate acestea, atunci când fac pauză, greutatea durerii devine copleșitoare, învăluindu -le și îngreunând respirația. Aceasta ilustrează lupta de a confrunta întristarea; El...