în „Palatul dorinței”, Naguib Mahfouz explorează natura complexă a frumuseții, descriind -o atât ca o sursă de emoții profunde, cât și ca o acțiune intensă în interiorul spiritului uman. Frumusețea declanșează o reacție profundă în inimă, evocând durerea și dorul, în timp ce infuzează simultan viața cu vitalitate energetică. Această dualitate ilustrează modul în care frumusețea poate fi atât înălțătoare, cât și chinuitoare, reflectând interacțiunea complexă a sentimentelor pe care le inspiră.
Mai mult decât atât, căutarea frumuseții este descrisă ca o călătorie pasională întreprinsă de suflet. Aceasta sugerează o căutare neobosită care conduce spiritul spre aspirații mai înalte, simbolizate de ceruri. Mahfouz surprinde esența acestei goane, subliniind că urmărirea în sine este plină de fervoare și intensitate, ilustrând modul în care frumusețea motivează indivizii să aspire pentru măreție și transcendență.