Dar Anatole a spus brusc: „Nu vă așteptați la protecția lui Dumnezeu în locuri dincolo de stăpânirea lui Dumnezeu. Te va face doar să te simți pedepsit. Te avertizez. Când lucrurile merg prost, te vei învinovăți. „Ce îmi spui?”, Îți spun ce îți spun. Nu încercați să faceți din viață o problemă de matematică cu voi în centru și totul va ieși egal. Când ești bun, se pot întâmpla lucruri rele. Și dacă ești rău, poți fi totuși norocos.
(But Anatole said suddenly, 'Don't expect God's protection in places beyond God's dominion. It will only make you feel punished. I'm warning you. When things go bad, you will blame yourself.' 'What are you telling me?''I am telling you what I'm telling you. Don't try to make life a mathematics problem with yourself in the center and everything coming out equal. When you are good, bad things can still happen. And if you are bad, you can still be lucky.)
Anatole încearcă să transmită un mesaj semnificativ despre imprevizibilitatea vieții și limitările căutării protecției divine. El avertizează că așteptarea intervenției lui Dumnezeu în zonele lipsite de influența lui poate duce la sentimente de pedeapsă și de auto-viu atunci când se confruntă cu greutăți. El sugerează că complexitățile vieții nu pot fi simplificate într -o formulă în care bunătatea cuiva are ca rezultat întotdeauna rezultate pozitive.
El subliniază că problemele din viață nu sunt la fel de simple ca o problemă matematică, sfătuind să se pună pe sine în centrul tuturor. Anatole recunoaște că binele și răul se poate întâmpla cu oricine, indiferent de poziția lor morală. Această perspectivă evidențiază aleatoriu a evenimentelor din viață și importanța acceptării că nenorocirea poate fi chiar și pe cei care acționează cu bune intenții.