Dar oamenii de lucru, oamenii obișnuiți, nu o vor permite. „Oamenii obișnuiți sunt cei care se distrează cel mai mult din tortura și execuția oamenilor mari ... dacă nu merge prea departe, aș dori să știu cine i s -a cerut executarea prietenului nostru Isus H. Hristos.
(But the workingpeople, the common people, they won't allow it.' 'It's the common people who get most fun out of the torture and execution of great men.... If it's not going too far back I'd like to know who it was demanded the execution of our friend Jesus H. Christ.)
Pasajul discută dinamica puterii dintre elită și oamenii obișnuiți, subliniind rolul acestuia din urmă în pedepsele societății și dreptatea. Acesta sugerează că indivizii obișnuiți iau o anumită satisfacție în căderea unor figuri proeminente, ceea ce implică o dorință profundă de retribuție împotriva celor aflați la putere. Acest fenomen reflectă frustrările colective și subcurentele luptei de clasă care pot duce la o cerere răspândită de acțiune împotriva elitei.
Referirea la executarea unor figuri istorice precum Isus subliniază tradiția de lungă durată a maselor care caută responsabilitatea de la cei pe care îi consideră vinovați de eșecuri morale sau sociale. Acesta pune o întrebare provocatoare de gândire a naturii justiției și a motivelor care îi determină pe oameni să solicite consecințe severe, dezvăluind o relație complexă între speranță, răzbunare și normele societale de-a lungul istoriei.