Chrisfield se uită drept înaintea lui. Nu se mai simțea singur acum, când mergea din nou în rânduri. Picioarele i -au bătut pământul în timp cu ceilalți picioare. El nu ar trebui să se gândească dacă să meargă la dreapta sau la stânga. El ar face așa cum au făcut ceilalți.
(Chrisfield looked straight ahead of him. He did not feel lonely any more now that he was marching in ranks again. His feet beat the ground in time with the other feet. He would not have to think whether to go to the right or to the left. He would do as the others did.)
Chrisfield a găsit confort în camaraderia colegilor săi soldați în timp ce au pornit la unison. Ritmul repetitiv al pașilor lor i -a adus un sentiment de apartenență, risipindu -și sentimentele anterioare de singurătate. În această mișcare colectivă, el a simțit o ușurare de la povara de a lua decizii, îmbrățișând simplitatea de a urmări conducerea grupului.
Această experiență i -a permis lui Chrisfield să se predea la dinamica grupului, unde gândurile și alegerile individuale au fost umbrite de scopul împărtășit și de disciplina vieții militare. Actul de marș împreună a reprezentat o revenire la conexiune și fiabilitate în mijlocul haosului războiului.