În „Catch-22” de Joseph Heller, colonelul Cathcart afișează un nivel notabil de vitejie, demonstrând o pregătire de a-și pune oamenii în calea răului, voluntarându-i pentru numeroase misiuni. Lipsa lui de ezitare în luarea acestor decizii reflectă un anumit nivel de angajament față de datorie, chiar dacă ridică întrebări cu privire la moralitatea alegerilor sale.
Cu toate acestea, acțiunile lui Cathcart arată și partea mai întunecată a conducerii militare, subliniind natura potențial nesăbuită a curajului său. Prin prioritizarea propriei reputații și aprobarea superiorilor cu privire la bunăstarea soldaților săi, el întruchipează absurditatea războiului și dinamica complexă din ierarhia militară.