Colonelul Cathcart exemplifică o mentalitate rezistentă la standardele fixe de realizare. În loc să se străduiască pentru un nivel absolut de excelență, el își asumă succesul prin comparații cu colegii săi. Această abordare dezvăluie o înțelegere superficială a realizării, în cazul în care a face la fel de bine ca și cei din jurul său sunt suficiente pentru valoarea sa de sine.
Concentrându -se pe performanța relativă, mai degrabă decât pe creșterea personală sau pe standardele absolute, perspectiva lui Cathcart reflectă un comentariu mai larg asupra ambiției și concurenței. Abordarea sa subliniază absurditățile politicii militare și valorile adesea greșite în conducere, subliniind o cultură în care mediocritatea poate predomina dacă se aliniază la realizările altora.