Moartea a fost ireversibilă, bănuia el și a început să creadă că va pierde
(Death was irreversible, he suspected, and he began to think he was going to lose)
În „Catch-22” al lui Joseph Heller, protagonistul se apucă de realitatea profundă a morții, contemplând natura sa permanentă și pierderea inevitabilă care o însoțește. Greutatea acestei realizări îl duce la o stare de disperare, subliniind explorarea romanului despre absurditatea și inutilitatea războiului. Această luptă internă reflectă temele mai largi ale cărții, în care personajele se confruntă cu ridicolul circumstanțelor lor.
Heller împleteste cu măiestrie umorul și tragedia, ilustrând modul în care personajele care se confruntă cu mortalitatea lor devin prinse într -un paradox care le definește existența. Teama de a pierde totul, inclusiv viața în sine, își modelează acțiunile și deciziile, subliniind absurditatea de a încerca să mențină controlul în mijlocul haosului. În cele din urmă, „Catch-22” servește ca un comentariu înflăcărat asupra condiției umane și a conflictelor care apar din confruntarea cu moartea.