În ciuda tuturor consecințelor, există o onorare inevitabilă a ceea ce este adevărat, iar la acest nivel profund de voce interioară, nu este o convocare a voinței, ci o următoare a cunoașterii adevărate. Viața mea este o urmă a acestor următoare. Din când în când, am auzit apeluri profunde care se simțeau inevitabile și pe care le -aș fi putut ignora, dar numai cu un mare risc de ceva esențial de pierit.
(Despite all consequence, there is an inevitable honoring of what is true, and at this deep level of inner voice, it is not a summoning of will, but a following of true knowing. My own life is a trail of such following. Time and again, I have heard deep callings that felt inevitable and which I could have ignored, but only at great risk of something essential perishing.)
În „Mica carte a trezirii”, Mark Nepo subliniază importanța onorării adevăratei voci și interioare a cuiva, sugerând că o astfel de conștientizare nu este un act de putere de voință, ci mai degrabă o înclinație naturală de a urmări ceea ce este autentic. Această înțelegere este înrădăcinată în experiențe personale profunde, unde s -a simțit obligat să -și urmeze instinctele, subliniind semnificația ascultării adevăratei apeluri ale cuiva, în ciuda consecințelor potențiale.
Nepo reflectă călătoria vieții sale, prezentându -l ca o serie de momente în care a avut de ales să asculte aceste apeluri profunde sau să le ignore. El susține că ignorarea acestui adevăr interior ar putea duce la pierderea a ceva vital în sine. În cele din urmă, mesajul se învârte în jurul conceptului că îndeplinirea adevăratului scop este esențial pentru creșterea personală și autenticitatea.