Die Güte, dar nu oameni buni, acest om bun. Este sentimentul lor de spațiu și timp. Ei văd prin aici, acum, în vastul negru adânc dincolo, neschimbat. Și asta este fatal pentru viață.
(Die Güte, but not good men, this good man. It is their sense of space and time. They see through the here, the now, into the vast black deep beyond, the unchanging. And that is fatal to life.)
în „The Om in High Castle” al lui Philip K. Dick, noțiunea de bunătate este examinată prin obiectivul conștientizării existențiale. Citatul sugerează că adevărata înțelegere implică perceperea dimensiunilor temporale și spațiale ale existenței, care pot detașa indivizii de vibrația vieții. Această perspectivă asupra adevărurilor cosmice neschimbate le poate face fataliste, deoarece încurajează un detașament din momentul prezent.
În loc să îmbrățișeze luptele vieții, personajele care înțeleg aceste adevăruri mai profunde riscă să -și piardă legătura cu vitalitatea și imediatitatea experiențelor lor. Această explorare filosofică evidențiază o tensiune între înțelegerea perspectivei cosmice mai largi și rămărul angajat cu călătoria de desfășurare a vieții.