Fiecare dintre noi presupune că toți ceilalți știe ce face. Toți presupun că știm ce facem. Nu ... nimic nu se întâmplă și nimeni nu știe ce este. Nimeni nu ascunde nimic, cu excepția faptului că nu mai înțelege nimic și dorește să poată merge acasă.
(Each of us assumes everyone else knows what HE is doing. They all assume we know what WE are doing. We don't...Nothing is going on and nobody knows what it is. Nobody is concealing anything except the fact that he does not understand anything anymore and wishes he could go home.)
în „Alege” de Philip K. Dick, autorul explorează tema neînțelegerii și iluzia competenței în rândul indivizilor. Fiecare persoană crede că toți ceilalți au o înțelegere clară a acțiunilor și intențiilor sale. Cu toate acestea, în realitate, toată lumea este pierdută și nesigură, ceea ce duce la un sentiment de confuzie omniprezent. Această ignoranță împărtășită creează o fațadă, unde indivizii își ascund lipsa de înțelegere în spatele unei pretenții de încredere.
Pasajul subliniază că această incertitudine colectivă nu este o problemă de ascundere, ci mai degrabă o experiență umană comună. Toată lumea tânjește de claritate și de a reveni la o stare de existență mai sigură și mai inteligibilă. În esență, în timp ce personajele pot părea cunoscute, ele se prind adesea cu propriile îndoieli, dorind colectiv un sentiment de normalitate și înțelegere.