Toată lumea a fost întotdeauna foarte prietenoasă față de el și nimeni nu a fost niciodată foarte drăguț; Toată lumea a vorbit cu el și nimeni nu a spus nimic.
(Everyone was always very friendly toward him, and no one was ever very nice; everyone spoke to him, and no one ever said anything.)
Citatul din „Catch-22” al lui Joseph Heller evidențiază un contrast puternic între prietenia superficială și bunătatea autentică. Aceasta sugerează că, în timp ce oamenii pot exprima în exterior prietenie vorbind cu el, interacțiunile lor nu au substanță și sinceritate. Această dualitate subliniază paradoxurile găsite adesea în interacțiunile sociale, în special în contextul războiului și birocrației înfățișate în roman.
Observația reflectă un comentariu mai larg asupra relațiilor umane, unde aparițiile pot fi înșelătoare. Ridică întrebări despre natura comunicării și diferența dintre politețe și îngrijorarea autentică, subliniind modul în care indivizii se pot simți izolați, în ciuda faptului că sunt înconjurați de ceilalți. Aceasta încapsulează absurditatea și ironia care pătrunde în munca lui Heller.