autorul discută despre o dorință conflictuală între dorința de a călători și confortul casei. Ea o descrie ca o tragere în care diverse aspecte din viața ei o distrag, asemănând activitățile zilnice cu „meciurile umede izbitoare”. Dorul de a explora lumea este asortat de un atașament nostalgic față de casa ei, creând o luptă internă.
Când călătorește, gândurile ei persistă asupra conceptului de casă, având în vedere adesea momente senine în locuri precum Europa Old sau Florența. Cu toate acestea, fiecare experiență o aruncă spre aeroport, ceea ce sugerează că atragerea aventurii îi depășește adesea dorința de stabilitate, subliniind complexitatea pasiunii sale atât pentru călătorie, cât și pentru casă.