William S. Burroughs sugerează că domesticirea pisicilor își are originea în Egipt, unde prezența lor a fost legată de depozitarea cerealelor care au atras rozătoarele. În ciuda acestui fapt, el subliniază că nu există dovezi care să sugereze că același proces a avut loc în cultura maya, în ciuda prezenței pisicilor sălbatice. Această părere despre domesticirea pisicii nu surprinde pe deplin complexitatea relației lor cu oamenii.
Burroughs susține că pisicile nu ar trebui să fie văzute doar ca controlere practice de rozătoare, deoarece alte animale îndeplinesc această sarcină mai eficient. În schimb, el propune că pisicile au jucat istoric un rol de însoțitori psihici sau de familie, ceea ce sugerează că scopul lor principal a fost întotdeauna să ofere sprijin emoțional și spiritual oamenilor, mai degrabă decât doar controlul dăunătorilor.